Cum a fost la prima sedinta din Atelierul de Lut

Lutul este un material cu care noi, orasenii, nu ne mai intalnim des, cel putin nu in forma maleabila. Pentru copii, lumea se descopera prin interactiuni noi, pe care incearca se le inteleaga in lumina celor pe care le cunosc deja. Sambata, intalnirea celor mici cu lutul a tinut de intalnirea cu necunoscutul. Ne jucam cu un pamant pe care il udam? Asta nu inseamna noroi? Cata apa folosesc? Jucandu-se si descoperind, au aflat ca daca il framanta bine, bulgarele de lut ajunge sa semene mai degraba cu plastelina, decat cu noroiul. Ca se murdaresc, dar parintii i lasa, iar mainile se curata apoi usor. Au incercat sa modeleze figurinele animale, alegandu-si preferatul si imaginandu-si cum este construit.
Va vom arata in curand ce a iesit, deocamdata cateva imagini cu cei mici, incantati de manutele lor murdare de lut :)

Smaranda

 Anda

 Darie

Faceti cunostinta cu Pepi

Am rugat-o pe Pepi, adica Petruta Banita, initiatoarea atelierelor de patrimoniu pentru copii de la nucamica, sa raspunda la cateva intrebari. Speram sa prinda bine cateva informatii in plus despre idee, afilierea cu Scoala de la Piscu si despre ce vom face la primul atelier din serie - Atelierul despre Lut.

1. Este atat de important patrimoniul sau e la moda?

La moda suna un pic neserios, azi ne imbracam asa, maine nu o mai facem ca nu se mai poarta! Patrimoniul nu este doar important, este vital atunci cand vorbim de identitate. Intr-o lume globalizanta e important sa stii cine esti si de unde vii, cum te raportezi la celelalte culturi. Si da, in masura in care, in ultima vreme, se demoleaza cu o frenezie neimaintalnita cladiri de patrimoniu si se pierd vechile mestesuguri, am putea spune ca este un curent de revitalizare si constientizare a patrimoniului cultural.

2. De ce pentru copii?

Cand am fost prima oara in muzeele mari din Paris, am fost frapata de spatiul acordat educatiei copiilor. Oamenii stateau cu copiii de mana la niste cozi imense ca sa intre la muzeu! Eu am stat de mana cu mama sau cu tata doar la cozile de la lapte sau carne sau cand se aduceau banane la piata!

Daca ne dorim ceva mai bun pentru viitorul copiilor nostri, trebuie sa incepem din timp, sa le aratam ca sunt valori culturale importante pe care ei sa nu le uite, mai ales acum cand totul le este livrat de la hipermarket. S-a stricat? Nu-i nimic, luam altul. Unele lucruri nu mai pot fi inlocuite, nu mai are cine sa le faca, mai ales ca unele obiecte se faceau intr-un anumit ritm si cu atata greutate.

Imi place mult sa lucrez cu copiii, ma implic cu drag in diferite proiecte de ateliere de creatie, la gradinite particulare si de stat. Experienta proprie cu ai mei copii, la numar trei, m-a invatat sa respect un anumit ritm al lor de asimilare a informatiilor.

3. Atelierul de patrimoniu de la nucamica este de fapt o serie de ateliere grupate pe mestesuguri. Stii tu, Pepi, sa faci toate astea?

Eu sunt de profesie pictor restaurator (am lucrat pe monumente de prima mana din nordul Moldovei dar si la case bucurestene de secol XIX), prin urmare patrimoniul cultural intra in vizorul preocuparilor mele. Cu mestesugurile sunt familiarizata din pasiune.

Prima experienta cu lutul de exemplu, ca tot ii este dedicat primul atelier din serie, am avut-o prin 2003. Am fost implicata atunci intr-un experiment cultural pe un sit arheologic din sudul Olteniei, la Vadastra. Am ridicat o casa de pamant, dupa o tehnica rudimentara tipic neolitica, ocazie cu care m-am familiarizat cu tehnica de construire a vaselor neolitice. Visul de a olari efectiv mi l-am implinit mai tarziu, la Piscu. Am fost invitata de sotii Scripcariu la Scoala de vara din 2008, la care am participat impreuna cu copiii din sat. Am lucrat cu totii la roata, i-am invatat sa ridice vase fara roata in tehnica neolitica, in fine, li s-a reamintit un mestesug in floare in satul lor, sat de olari, pana acum aproximativ 20 de ani. De-atunci usa atelierului lor a ramas dechisa si pentru mine, si pentru copii.

Pictura pe sticla si pe lemn am deprins-o inca din liceu. In facultate am ajuns s-o aprofundez, ca restaurator trebuie sa cunosti foarte bine tehnicile de lucru, sa stii cu ce te confrunti. Si oricum, imi place atat de tare sa pictez si pe sticla, si pe lemn, o fac ori de cate ori am ocazia (desi in ultima vreme mai putin, nu prea ma lasa copiii :D)

Cat despre tesut... din pacate nu ma pot lauda ca i-am deprins mestesugul: nu am lucrat la razboi niciodata. L-am vazut, l-am analizat, am citit despre el, dar nu am lucrat. Intentia mea la acest atelier nu este de a-i invata pe copii sa teasa efectiv, ci sa le povestesc despre mestesug, sa ii pun sa simta diferite materiale tesute si cusute, sa le vorbesc despre scoarte si port traditinal si sa aplicam cele invatate intr-un mod creativ, artistic, folosindu-ne de ate, materiale, culori textile, sa cream astfel un obiect"tesut" din idei si imaginatie.

4. Care e asocierea cu Scoala de la Piscu?

Mihai, sotul meu, si cu mine ne-am legat in mod simbolic vietile de Piscu, satul de olari de langa Bucuresti. Sotii Scripcariu, cei care coordoneaza o scoala autentica in acest sat, sunt nasii nostri.

Legatura mea cu Scoala de la Piscu a luat amploare atunci cand, dupa infiintarea Scolii de sat, Adriana [Adriana Scripcariu] a lansat manualul de Patrimoniu cultural pentru copii, care s-a vrut implementat in cateva scoli. Ceea ce s-a si intamplat! Pentru mine a fost o mare bucurie. Primul gand pe care l-am avut cand a aparut manualul a fost legat de perspectivele pozitive de care copiii mei ar beneficia daca s-ar preda in toate scolile. Convingerea lor in educatia copiilor prin patrimoniu cultural m-a incurajat sa sustin aceste ateliere de patrimoniu pentru copii la nucamica. 

Oale neolitice de la Vadastra (Sudul Oltenieri, langa Corabia)

Vom afla de la Pepi care-i povestea ceramicii de la Vadastra si de la Cucuteni si ne vom inspira din modelele vaselor care s-au pastrat pana astazi.

Figurine zoomorfe din lut

Colectie pe care o vom completa cu fotografii de la atelier, cu creatiile copiilor

Atelier de patrimoniu 1 - Despre Lut

Atelierul despre lut ne va invata sa intelegem o mica parte din patrimoniul arheologic al Romaniei. Tradiţia ceramicii se perpetueaza in zona tarii noastre inca din Neolitic. Cele mai cunoscute vase si figurine provin din cultura Cucuteni, cand deja oamenii erau capabili sa produca ceramica de buna calitate. Vechea arta a ceramicii a evoluat, dar si-a pastrat radacinile ancestrale, pe care le-a modelat de-al lungul miilor de ani in lut si culoare, prin obiceiuri si simboluri.

Saptamana I – Incursiune in Neolitic – formele vaselor de lut; reprezentari zoomorfe si antropomorfe

Saptamana II – Ne afundam mainile in lut si ridicam vase fara sa folosim roata olarului

Saptamana III – Modelam figurine, pe care le lasam la uscat

Saptamana IV – Pictam cu culori naturale vasele si figurinele modelate in saptamanile II si III

Atelierul se va desfasura sambata, intre 17:00 si 19:00. Taxa de participare pentru intreg atelierul de lut (patru sedinte saptamanale) este de 150 RON / per copil sau de 200 RON / parinte + copil.

Gasesti evenimentul si pe facebook [click aici]

Patrimoniu pentru copii

Cum de ne-am gandit ca atelierul de patrimoniu sa fie dedicat copiilor?

Vrem sa stie si ei ca, pana nu de mult, oamenii faceau cu mainile lor obiectele pe care le foloseau. Nici nu aveau de unde sa le cumpere, nici nu isi puneau problema. Ba mai mult, se mandreau cu rezultatul muncii lor de creatie, erau obiecte unice, purtate cu drag si date mai departe copiilor. Vrem sa le aratam ca si ei pot, ca in manutzele lor mici si neindemanatice lutul prinde viata, sticla prinde culoare, iar itele se aseaza la locul lor, nu se incurca.

Ii va face mai atenti la lucrurile din jur, mai implicati in modul in care le folosesc si ii va incuraja sa isi foloseasca imaginatia constructiv. Vor interactiona cu elemente naturale. Se vor murdari si se vor distra.

Atelierul de patrimoniu

Patrimoniul national spune povestea oamenilor si a vremurilor. Pastrand vii traditiile, tinem in viata obiceiurile stramosilor nostri, modul in care au evoluat in timp si prin influente, permitandu-le astfel aptitudinilor artistice si tehnice mostenite sa mearga mai departe in vremurile ce vin.

Ni se pare important sa intelegem in primul rand utilitatea si semnificatia actelor creatoare traditionale. Doar asa ne putem folosi de instrumentele si tehnicile din lada de zestre a patrimoniului cu cat mai mare indemanare in propriile incercari de exprimare.

Ne ajuta Pepi, care ne propune o serie de ateliere grupate in module:

I. Olarit;
II. Tesut;
III. Icoane pe sticla;
IV. Pictura pe suport de lemn.

Fiecare modul contine o parte teoretica, de istorie, obicei, mostenire culturala, etnografie, in care incercam sa intelegem in ce conditii au aparut si evoluat mestesugurile traditionale, si o parte practica, aplicata, in care construim obiecte personalizate.


Va asteptam asadar la ateliere!
Pentru inscrieri, va rugam trimiteti-ne un mail la nucamica@gmail.com sau un mesaj privat pe facebook – nucamica.

Mai citeste si Patrimoniu pentru copii si Atelierul despre Lut.